Situată în partea de N-E a Podişului Central Moldovenesc,pe direcţia N-S a judeţului Iaşi ,la aproape jumătatea distanţei dintre oraşele Iaşi şi Huşi, Moşna, în trecut cunoscută sub numele de satul moşilor sau Mosuna, este localitatea ce poartă numele întemeietorilor ei anonimi: câţiva moşi (bătrâni) ,de meserie rotari, veniţi din răsărit şi stabiliţi pe aceste meleaguri străjuite de păduri ce ofereau materia primă necesară meşteşugului lor. Data înfiinţării acestui sat nu se cunoaşte cu exactitate dar aşezări umane au existat cu 1500 ani i.Hr. ,conform arheologului german Reiniche. Profesorul Alexandru Brateanu din Moşna, a descoperit în versantul ,, Stroe” săgeţi scitice de bronz cu 3 aripioare,cu găuri laterale pentru vărsarea otrăvii, precum şi un topor de bronz. Movila numită ,,Cetăţuia”,ce coboară în timp până în sec. al ÎI lea a. Hr., toponime că:,,Valea lui Voda’’ ,versantul ,,Stroe” sau ,,la Stâlp” ,sunt dovezi grăitoare în ceea ce priveşte continuitatea în timp a aşezărilor omeneşti din aceste ţinuturi. Nicolae Iorga în ,,Povestiri Istorice”, spune că pe aceste locuri a avut loc o bătălie între Ştefan cel Mare şi turci. La ,,Stâlp”a murit în lupta căpitanul Roşca,iar sfântul voievod Ştefan cel Mare şi-a aşezat pentru scurt timp aici corturile; până astăzi această vale se numeşte ,,Valea lui Voda”.
Parohia ,,Sfinţii Voievozi” Moşna are în componenţa satul – comună Moşna. Prima biserică era din vălătuci şi avea hramul ,,Sfântul Nicolae”.În ea, în anul 1756 era slujitor preotul Simeon ,acesta fiind primul preot menţionat în istoricul parohiei.A fost reparată în anii 1792, 1845 şi 1875. Actuala biserica ,cu hramul ,,Sfinţii Voievozi”are formă de cruce, este situată în centrul satului şi a fost zidită în două etape: prima -de la 15 august 1884 până în 1890, cu arhitectul Ioan Berghel din Huşi , şi a doua - de la 1890 până la 1893, când a fost finalizata lucrarea,cu antreprenorul Dimitrie Mieropol ,tot din oraşul Huşi. Construcţia s-a realizat din blocuri de piatră şi cărămidă arsă în cuptoare proprii ,fiind în întregime jertfa sătenilor şi rodul ostenelilor preoţilor Ştefan Andriescu şi Pavel Profir, care au păstorit în acea vreme parohia Moşna. Sfinţirea bisericii a fost săvârşită în ziua de Florii a anului 1893 de către Prea Sfinţitul Episcop Silvestru Bălănescu ,protoiereu fiind Ioan Cogean. Biserica este prevăzută cu pridvor închis şi cafas, are o singură turla care serveşte şi de clopot-nita ,înălţimea de la temelie până la acoperiş este de 8 metri, iar până la vârful turlei de 18 metri. Biserică veche a fost demolată tot în timpul preoţilor Andriescu şi Profir, Sfânta Masă fiind închisă într-un monument de blocuri de piatră ,aflat şi astăzi în curtea actualei bisericii. Interiorul bisericii este atrăgător, fiind înzestrată cu catapetesma dăruită de I.P.S. Mitropolit Iosif Naniescu în 1893,aceasta provenind de la biserică ,,Sfântul Nicolae “domnesc din Iaşi,iar aici fusese adusă din Polonia de către Antonie Ruşeţ Voda în anul 1676,adică imediat după instalarea sa că domn al Moldovei. Atunci , începuseră lucrările de restaurare a ctitoriei stefaniene din Iaşi, adăugându-i încă două altare: unul în cinstea Sf. Arhidiacon Ştefan şi unul în cinstea Sf.Muceniţe Varvara.Mai târziu, cu prilejul altei restaurări ,biserica a rămas cu un singur altar; catapeteasma de la altarul Sf. Arhidiacon Ştefan a rămas pentru paraclis, iar catapeteasma de la altarul Sf. Mucenice Varvara a fost dăruită bisericii ,,Sf. Voievovi “ din Moşna. O contribuţie deosebită în acest sens au avut domnii Tache Ionescu,ministru al cultelor pe atunci, Sandu Rascanu, deputat de Iaşi şi Emanuil Flondor,senator de Covurlui. Este pictată în ulei pe lemn de paltin, iar în anul 1904 a fost restaurată prin contribuţia regelui Carol I . (Revista Casa Bisericii, Bucureşti, 1904). În decursul timpului ,biserica a fost restaurată de mai multe ori, cele mai de seamă fiind cele din anii 1901, 1937, 1967, 1984 si1997-2004,ultima dată fiind restaurant atât interiorul cât şi exteriorul.
